La lansarea de carte a unui vechi prieten: scriitorul și consultantul în medicină Cristian Cârstoiu
Lume multă și bună, marți seara la Centrul Cultural „Mihai Eminescu din București”.
Lansarea versiunii românești a romanului SF „Lumina stranie a eclipsei”, apărut la editura PAVCON, scris de prietenul meu de-o viață, scriitorul și consultantul în medicină Cristian Cârstoiu (sînt doar 37 de ani de când ne-am distrat pentru prima oară în tabăra pentru elevi de la Năvodari) a suscitat interesul iubitorilor de literatură-științifio-fantastică, dar și pe cel al criticilor de specialitate. În toamna acestui an, volumul va apărea în limba engleză, în SUA, acolo unde Cristi și familia lui locuiesc de peste 11 ani.
Reîntâlnirea cu el, Oana și băiatul lor Patrick a fost naturală, ca și cum ne-am fi despărțit ieri.
Prin volumul „Lumina stranie a eclipsei”, Cristian Cârstoiu construiește cu migală secvențe credibile ale unui viitor încă netrăit de personajul principal, dar și pe cele ale unui trecut la care a asistat ca martor sau participant direct. Robert, un student la medicină călătorește invariabil în timp din cauza eclipsei care îi coordonează destinul.
Protagonistul nu este doar un călător prin timp ca urmare a circumstanțelor extraordinare în care s-a născut. Eclipsa sub care a văzut prima oară lumea îi bântuie existența arătându-ne, pe măsură ce citim, cum acesta – student la medicină – este supus sindromului „Ziua cârtiței”, însă într-un mod aparte. El trebuie să accepte nu doar destinele diferite din universurile paralele în care viețuiește temporar, ci și imperfecțiunea vieții uname, deciziile eronate, faptul că omul este o biată ființă neștiutoare în raport cu nemărginirea.
Dacă mi-a plăcut cartea? Da, foarte mult. Nu pentru că îl cunosc pe autor de-o viață, ci pentru că e un volum serios documentat și scris cu talent. „Lumina stranie a eclipsei” m-a cucerit de la primele rânduri și m-a ținut cu sufletul la gură până la final, când mi-am pus întrebarea „Ce și de unde sacrificăm pentru a fi fericiți?”
Sînt mândră că i-am scris recenzia introductivă pentru acest roman excelent pe care vă invit să-l descoperiți și dumneavoastră. Și sînt bucuroasă de revedere (care va fi cu repetiție zilele-astea) și pentru că prietenia, odată câștigată, nu se mai pierde.