„Erasmus+ și eTwinning vor ajunge un mod de viață în învățământul românesc atunci când standardele Erasmus+ vor fi respectate.” – Nicoletta Gabriela Huștiuc din Cugir, jud.Alba

Pe Nicoletta Gabriela Huștiuc am cunoscut-o în mai 2022, la Florența (Italia), prin intermediul programului Erasmus+. Ne-am împrietenit instantaneu. Modestia, înțelepciunea, tenacitatea, inteligența rațională și cea emoțională fac din ea o educatoare excelentă, dar și un companion, un prieten ideal. Nicoletta a absovit cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București. De-atunci a urmat nenumărate cursuri de pregătire profesională, a devenit Ambasador Erasmus+, eTwinning, Scientix, este un bun comunicator pentru cele mai cunoscute programe de educație implementate la nivel european. Adesea vorbim pe mesageria unei cunoscute rețele sociale, ne împărtășim pasiunile și realizările, informațiile de interes comun. Copiii de la Grădinița Vinerea Mare din Cugir, jud. Alba o iubesc după cum se vede și din fotografii. O iubesc și florile, pisicile sale pe care le îngrijește cu dragoste și devotament. În rândurile următoare vă invit s-o cunoașteți pe Nicoletta Gabriela Huștiuc, unul din cei mai dinamici Ambasadori Erasmus+ România.

M.N.: – Cum ai ajuns la prima experiență Erasmus întâmplată în 2014, în Franța?

N.G.H.: Prima mea experiență Erasmus a fost….o bursă Grundtvig, după ce aplicasem timp de doi ani consecutivi pentru două burse Comenius, scrise și muncite în limba franceză, respinse ambele. Depusesem aplicația pentru Grundtvig la sugestia unei colege, colaboratoare la una din revistele mele on line, o publicație înregistrată la Biblioteca Națională a României, intitulată „Primăvara copilăriei”, pentru care luasem ISSN prin 2007…

În același timp am depus o altă aplicație în Italia, am aflat că și ea fusese acceptată, însă mi-a fost imposibil să particip la ambele. A fost prima mea experiență în proiecte europene, una minunată, mai ales că a fost în limba franceză, eu după finalizarea Liceului Pedagogic din Deva am urmat cursurile Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea din București, specializarea română-franceză. Am depus aplicația în limba franceză pentru Grundtvig, a urmat un interviu pe zoom și am fost acceptată. Cursul “Marionettes et illetrisme” urmat în Franța, la câțiva km de orașul Lille, a fost începutul a ceea ce urma să fie Erasmus+ în școala noastră. Acolo am făcut cursuri teatrale învățând să confecționez marionete din burete pe care să le mânui, ceea ce mă ajută și azi, când lucrez în proiecte eTwinning interdisciplinare, și am invitați performeri ai teatrului Kamishibay din Japonia.

M.N.: – Copiii mici nu au voie să meargă în mobilitățile Erasmus, însă sînt principalii beneficiari ai experientelor voastre de învățare, ale educatorilor. Ai vreun joc preferat, vreo metodă favorită pe care ai aflat-o în experiențele Erasmus?

N.G.H.: – Da, așa este, copiii nu au voie, nu îi putem lua în mobilități, însă eu de fiecare dată când am plecat, am vorbit cu ei. Cu copiii poți vorbi ca și cu oamenii mari, ei te ascultă cu inimile deschise și ochii mari. Întotdeauna le-am spus unde merg, de ce merg, pentru ca ei să știe și să înțeleagă la nivelul vârstei lor. Acum câțiva ani am avut o grupă mică. Aproape toți copiii vorbeau greu, iar un băiețel a reținut că merg cu “vonul” și îi aduc “bobo”(Le spusese părinților: Nico, Panta, vonu, bobo, în traducere “Nico merge cu avionul în Franța și îmi/ne aduce bobo”.

Nu pot spune că am un joc preferat. Muzica îmbinată cu jocul și jocurile muzicale sînt preferatele mele. De asemenea, metodele teatrale, care se pot adapta preșcolarilor, reprezintă obiecte de studiu care revin în atenție mereu și mereu. În spatele cortinei, copiii sînt ei înșiși. Dacă în clasă sau acasă sînt timizi, acolo au impresia că nu sînt văzuți și reacționează diferit față de situația reală. De multe ori le spun că trebuie să “intre în pielea personajelor” imitând secvențe scurte, potrivite vârstelor.

Am participat atât la proiecte de mobilitate a cadrelor didactice – Ka1, cât și în parteneriate strategice-schimburi de bune practici cu alte grădinițe – Ka2, la care am fost coordonator pentru România din partea instituției noastre. Din toate proiectele avem de învățat și, bineînțeles, copiii sînt beneficiarii indirecți, iar noi, la acel proiect Ka2, ca valorizare a proiectului nostru am finalizat patru auxiliare bilingve cu ISBN pe care le putem folosi și astăzi și pe care le pot folosi și alte cadre didactice. 

M.N.: – Tu ești foarte dinamică și în mediul on line, participi la cursuri, conferințe, ești formator pentru alți educatori și promovezi, ca Ambasador, atât Erasmus+, cât și eTwinning. Când te ocupi de familie, de gospodărie, de animale, de flori?

N.G.H.: – Trebuie să avem o voință puternică, să fim oameni energici pentru a putea face toate acestea. Și să le facem cu devotament. Am câteva vorbe pe care le port în minte și care se potrivesc a fi spuse și aici: “De nu poți să iubești puternic/Să nu te faci învățător” și aici intră atât dragostea pentru tot ce facem, pentru meserie, cât și lifelong learning (învățarea pe parcursul vieții – n.r.). Apoi,”Cine învață, pentru el învață” într-o societate în care mulți nu apreciază valorile. Uneori, insuficient, îmi fac timp pentru familie și pasiuni: lectură, flori, animale, muzică, croșetat, deoarece tot o vorbă de-a mea îmi zice: ”Eu și când mă odihnesc, lucrez ceva”. Trebuie să ne facem timp mai mult pentru noi, în această lume a non-valorilor, dar totodată trebuie să fim cumpătați în toate. Am multe cursuri pe care le-am parcurs pe European Schoolnet Academy, sînt doar cu ore, în limba engleză, însă sînt gratis și deși sînt “time consumming” (timp consumat – n.r.), aduc satisfacții personale și profesionale – acestea din urmă vin mai greu, deoarece, adesea, sînt legate de culorile și opțiunile politice, nu intru în detalii -. Nu poți face atâtea dacă nu ești pasionat de ele, dacă nu pui suflet, pe lângă “os”. În tot ce faci, trebuie să fie și calitate, nu doar cantitate.

M.N.: – Ce învață colegii tăi din străinătate de la profesoara Gabriela Nicoletta Huștiuc?

N.G.H.: –Participând la multe seminarii, webinarii, proiecte, simpozioane, întâlnind multă lume, am avut ocazia să vizitez câteva țări: Franța, Polonia – de 3 ori, cu eTwinning și Erasmus – , Luxemburg, Islanda, Spania, Lituania, Croația, Belgia, Italia, am ajuns la convingerea că fiecare învață ceea ce dorește să învețe. De fiecare dată am dus cu mine și le-am împărtășit tuturor experiența mea eTwinning, chiar în cadrul proiectelor Erasmus+, ateliere față în față de cunoaștere a platformei și de lucru cu instrumente web, webinarii online dar și experiența Erasmus+. Ceea ce iubesc la Erasmus+ este acel plus, care este o exigență sporită, faptul că se ține standardul ridicat, că ne motivează pe noi, cadrele didactice, să facem la fel. Colaborez cu multe cadre didactice nu numai în Erasmus+, eTwinning. Sînt și ambasador Scientix, cine vrea să învețe, are ce învăța de la mine, depinde de voința fiecăruia. Am planificate webinarii on line și sesiuni de întrebări și răspunsuri legate de eTwinning și Erasmus+ pentru luna septembrie până la începutul anului școlar.

M.N.: – Există convingerea că o dată ce-ai descoperit programul Erasmus+, vei rămâne tot timpul în Erasmus+. Care sînt trei argumente prin care îi convingi pe colegii tăi, educatori, profesori, formatori, să descopere avantajele Erasmus+?

N.G.H.: – Da, așa este. “Once Erasmus, always Erasmus” fiindcă Erasmus este ceva de care rămâi legat, fiindcă te îndrăgostești de program și de ceea ce te învață.

Promovez Erasmus atât în mediul online, cât și față în față deoarece, așa cum am spus, îmi place faptul că standardele sînt înalte. Programul ne învață să ne descurcăm: de la găsirea mijloacelor de transport convenabile până la furnizorul de curs sau partenerii de proiect, Erasmus+ ne ajută să ne dezvoltăm profesional, chiar dacă nu financiar cum cred unii. Recomand cu căldură și interes Erasmus+ și Corpul European de Solidaritate, Salto Youth, deoarece aduc multe beneficii de învățare. Încet, dar sigur, programul Erasmus+ se face nu doar auzit, ci și simțit. Sper să nu ajungem timpurile în care să fim vânători de Erasmus, doar pentru punctajele cauzate de birocrație, ci aș dori ca totul să se realizeze ca până acum, cu transparență și responsabilitate, atât din partea cadrelor didactice, cât, mai ales, din partea factorilor decizionali din școli și de mai sus. Erasmus+ și eTwinning vor ajunge un mod de viață în învățământ atunci când standardele Erasmus+ vor fi respectate în întreg învățământul românesc. Până atunci, îndrăgostiții de Erasmus+ vor lucra cu tenacitate, iar rezultatele lor nu vor întârzia să apară.