Oppenheimer (2023)– Un film despre trădare și amoralitate

Trădarea este tema principală a ultimei pelicule semnată de Cristopher Nolan, un regizor și scenarist pe gustul meu. Îl consider nu doar talentat, ci și vizionar. Până în prezent, peliculele sale au vândut bilete de peste 5 miliarde de dolari. Nolan a câștigat 11 premii Oscar pentru producții gândite ca block-bustere (wikipedia.org) și reușește să-l țină pe spectator în scaunul de cinema chiar și trei ore, așa cum este cazul ultimei sale pelicule.

Omagiul pe care regizorul și scenaristul Cristopher Nolan i-l aduce prin film lui Julius Robert Oppenheimer, fizician și chimist de geniu, surprinde preponderent umbrele din viața acestuia, nefericiții ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, lupta ideologică dintr-o Americă post-război bântuită de extinderea accelerată a ideologiei comuniste.

Dinamica scenariului este realizată din secvențe care ba se leagă, ba se întrepătrund, ba se fracturează pentru a construi, la final, un soi de tablou post-apocaliptic al unei lumi plină de determinare în amoralitatea și imoralitatea ei.

Trădarea lui Oppenheimer (Cillian Murphy) față de iubita sa, Jean Tatlock (Florence Pugh), față de soție (Emily Blunt), trădarea guvernului SUA față de cercetătorii proiectului Manhattan (prin decizia de a bombarda așezări omenești, dar și prin hărțuirea ulterioară a membrilor proiectului), trădarea șefului EAC (Comisia pentru Energie Atomică, un organism menit să dezvolte arme nucleare și politici energetice nucleare), Lewis Strauss (Robert Downey Jr.), trădarea produsă de colaboratori ai lui Oppenheimer atunci când vând secrete științifice și declanșează temutul Război Rece sînt elementele acestui tablou cinematografic de succes.

La nici două săptămâni de la lansare, filmul “Oppenheimer” este pe locul al doilea la încasările mondiale, are recenzii excelente pe două din principalele site-uri de analiză cinematografică (imdb.com și rottentomatoes.com) și se anunță unul din principalii pretendenți la Premiile Oscar 2024.

Alegerea lui Cillian Murphy pentru rolul titular nu cred că este întâmplătoare și nici neinspirată așa cum au scris diverși jurnaliști și influenceri autohtoni. Murphy construiește un cercetător și profesor frământat de dorința de cunoaștere a mecanismelor universului, un tip cu pronunțate trăsături narcisiste, gata să sprijine cauze utopice, însă insensibil la dramele celor din jur.

Marea interpretare a producției o face Robert Downey Jr. în rolul cinicului și manipulatorului director al EAC, Lewis Strauss, ale cărui expresii faciale ajung să te îngrozească la finalul filmului. Sper ca a treia nominalizare la Premiile Academiei din SUA să se concretizeze pentru R.D.Jr. în râvnita statuetă!

Apariții notabile în “Oppenheimer” au Matt Damon (G-ral Leslie Groves), Keneth Branagh (Niels Bohr), David Krumholtz (Isidor Isaac Rabi) și Rami Malek (David Hill). Ultimul face mai mult figurație până aproape de final când spune câteva replici. Însă interpretează respectându-și statutul de mare actor: ne arată că trecerea lui prin cadru rămâne una memorabilă.

“Oppenheimer”, filmul lui Cristopher Nolan, mi-a atras atenția mai mult asupra costurilor pe care trădarea, această atitudine scrisă în codul genetic al rasei umane, le are asupra progresului și civilizației. La genericul de final, în timp ce mă ridicam de pe scaun, fascinată de complexitatea actului artistic al p

roducției, gândurile mi-au zburat spre cetățeanul turmentat al lui Caragiale: “Da’ eu cu cine votez?”.

Foto – afișul filmului, wikipedia.org