Prietenia este o floare rară – gânduri pornite de la o apariție editorială
În copilărie mi s-a spus că “prietenia este o floare rară”. Și mi s-a mai spus că “prietenii adevărați sînt puțini”. Viața mi-a demonstrat că așa e. Dintre miile de oameni cu care-am relaționat în mod direct până azi, doar pe vreo 30 îi pot numi prieteni adevărați, oameni care nu au dat înapoi atunci când mi-a fost greu. Câțiva îmi sînt colegi, câțiva colaboratori, cei mai mulți sînt rude și prieteni din copilărie și tinerețe. E trist? Nu, desigur că nu. E chiar o bucurie să te poți baza pe așa de mulți oameni atunci când ești la ananghie.
Prietenia se poate lega într-o clipă sau în timp, poate dura sau se poate risipi ca un fum. De cele mai multe ori, oamenii de care ne îndrăgostim nu ne devin și prieteni. Așa se explică numeroasele despărțiri, divorțuri, eșecuri relaționale. Și asta e, cu adevărat, trist!
În lumea tot mai dinamică și nebună în care trăim, prietenia se manifestă și cu varianta ei frugală, numită amiciție, nu acea amiciție despre care scrie cu umor I.L.Caragiale, ci aceea în care oameni care te cunosc, sînt dispuși să te ajute în anumite limite personale ori sociale. Iar mă declar o fericită: am avut și am mulți amici, oameni la care pot apela în diverse contexte profesionale sau personale. Primul meu gând îmi șoptește că ar fi vreo 100.
Și, da, mai sînt amiciția și prietenia pe care tu le împarți celor amintiți mai sus, trecătorilor care au nevoie de o mână de ajutor, colaboratorilor ocazionali și permanenți, iubirilor neîmpătărtășite. Chiar și dușmanilor.
Prietenia și amiciția nasc nu numai bună dispoziție, împlinire, iubire, ci și lacrimi, furie, dezamăgire. Prietenia și amiciția pe care le primești și le oferi te ajută să te înțelegi mai bine, să te accepți și să evoluezi.
Iată de ce, unul din cele mai recente titluri apărute la Editura Trei mi-a stârnit interesul și sper să vă capteze atenția și vouă.
Cartea Marisei G. Franco, „Arta prieteniei” analizează modul în care se manifestă prietenia în ziua de azi. În opinia autoarei, deși pare redusă “la câteva click-uri și clickuri în prezent, (prietenia) ne poate ajuta să ne dezvoltăm emoțional, să ducem o viață mai lungă și mai sănătoasă, și chiar să ne revigorăm relațiile de cuplu, uneori împovărate de singurătatea celor doi parteneri.” E o carte despre una din cele mai importante valori ale naturii umane pe care o rescriem și o reinterpretăm de la o generație la alta.
Vor rezista prietenia și amiciția în societatea dominată de inteligența artificială? Răspunsul stă în mintea și comportamentul fiecăruia, în formarea și dezvoltarea personală, în conștientizarea și vindecarea traumelor.
Lectură plăcută și, în orice seară toridă din această vară, dați-le câte un telefon celor mai buni prieteni: frați, copii, părinți, bunici, veri, unchi, mătuși, elevi, profesori, vecini! Veți câștiga cel puțin o clipă de grație.
Marisa G. Franco este psiholog, profesor la Universitatea din Maryland, SUA, și speaker. Scrie despre prietenie pentru Psychology Today și colaborează cu New York Times, Vice și The Telegraph.
Foto din Muzeul iluziilor din Bruxelles
Sper ca în orice formă, să păstrăm relația noastră cu aceeași bucurie și prospețime ca în ultimii… Sa fie 15 ani sau mai mulți? Te îmbrățișez cu drag!!
Desigur! Cum scriam/spuneam: prietenia e o floare RARĂ!
De la fiecare om întâlnit pe drumul vieții avem de învățat. Atunci când persoana ne devine și prieten/prietenă, avem aceleași nivele vibraționale. Oamenii rămân în viața noastră atât cât e nevoie. La cât mai mulți oameni minunați cu energie bună și gânduri curate în preajmă!
PS: Floarea prieteniei – realitate izvorâtă din iluzie. (mesajul mi-e sugerat de poza ta de la Muzeul Iluziilor Bruxelles) 🙂
Așa este, Simona. Îți mulțumesc pentru aprecieri.