„Respectul și seriozitatea sînt importante în relațiile cu pământenii”. – Lavinia Vișan, profesoară din Târgoviște, Dâmbovița
Prietena mea, Lavinia Vișan predă filosofie și logică la Liceul Teoretic „Petru Cercel” din Târgoviște. Este profesoară din anul 2000, de când a absolvit facultatea, iar pentru ea, profesoratul înseamnă vocație. Chiar așa și e. Pe lângă un master în management organizațional, numeroasele cursuri de pregătire profesională, Lavinia are un atestat de formator național. Este invitată la diverse evenimente regionale, naționale și internaționale, evaluator în comisii de bacalaureat și antrenor de olimpici cu rezultate lăudabile. Ca responsabilă cu proiectele din liceul la care predă, i-a ajutat pe mulți copii să învețe călătorind și experimentând în proiecte de mobilitate E+. E mult, e puțin pentru cineva a cărui viață pendulează între cariera didactică, pisici, câini și cei apropiați? Sper ca fiecare cititor al interviului de mai jos să-și ofere, la finalul parcurgerii lui, propriul răspuns . Lavinia Vișan rămâne una din cele mai discrete și mucalite prietene pe care le-am dobândit cu mult înainte să se inventeze Ambasada Erasmus+.
M.N.: – Cum vezi azi, programul Erasmus+?
L.V.: – Greu! Ideal este să existe o echipă mare care lucrează efectiv. Realitatea este că la cârmă este un singur om, iar activități mici sînt realizate de către beneficiarii mobilităților. Lipsa timpului, a interesului și a fricii de necunoscut sînt cauzele pentru care echipa nu este mare. Iar „Acreditarea Erasmus” este un program în dezvoltare, în care toți învățăm din mers. De neratat! Este mijlocul prin care, la orice vârstă, devii independent. Totodată îți dezvolți abilități de viață: de la căutarea mijloacelor de transport și cazare ( încadrate în bugetul mic, dar și în timpul alocat) adaptarea la o cultură și o limbă nouă până la managementul grupului, rezolvarea de probleme sau relația cu autoritățile. Este o învățare rapidă, care zdruncină din temelii. În timp, ea se dovedește benefică pentru fiecare. Este trist că cei din multinaționale nu profită de coordonatorii de proiecte Erasmus+ deoarece aceștia ar fi niște buni manageri ai proiectelor lor.
M.N.: – Am observat că majoritatea profesorilor scriitori de proiecte Erasmus, sînt profesori de limbi străine sau profesori de științe sociale. Faci parte din această majoritate. Vă este mai simplu să înțelegeți mecanismele birocratice și logice și să le puneți în acord cu creativitatea sau sînt alte explicații?
L.V.: – Eu sînt sigură că s-ar implica mai mulți profesori și de alte specializări, dar timpul lor este încărcat cu pregătirea examenelor finale. În plus, am constatat o teamă de a lucra într-o limbă străină mai puțin știută de către români, chiar dacă aceasta este limba engleză. Din acest motiv, mulți scriitori de proiecte Erasmus+ sunt profesori de limbi străine. E-adevărat că o limbă străină îți dă ușurința necesară pentru implementarea proiectelor. Dar eu îi îndemn pe toți aceia care cunosc limba engleză de nivel A1 să se implice. Să aibă curaj să scrie, să vorbească și să citească folosind orice resursă, deoarece în acest mod își vor dezvolta competențele de limbă. Eu am pornit de-aici, în 2007, atunci când am început să particip la cursuri și schimburi de tineret. Și încă învăț. În legătură cu profesorii de științe sociale, presupun că, prin prisma conținuturilor predate, noi sîntem conectați la valorile europene și asta reduce un pic munca în cadrul proiectelor, mai ales că acestea sînt vizate de către Comisia Europeană și programul Erasmus+.
M.N.: – Îți mai aduci aminte de prima experiență Erasmus+?
L.V.: – Prima experiență a fost în octombrie 2007, la un curs Comenius în limba franceză, despre predarea prin situații-problemă. Acela a fost momentul meu de-a fi fost zdruncinată din temelie. Am învățat că nu trebuie să le răspunzi autorităților când acestea sînt ironice. Am învățat că este important să vorbești folosind acele două cuvinte pe care le cunoști, deoarece așa începe comunicarea. Respectul și seriozitatea sunt importante în relațiile cu pământenii. Și atunci am prins gustul de-a vedea lumea, îmbinând plăcutul cu utilul.
M.N.: – De ce ai vrut să devii Ambasador Erasmus+? Oricum faci foarte mult voluntariat.
L.V.: – Din 2010 am participat la multe cursuri pentru lucrătorii cu tineret și schimburi de tineri și la două ediții ale evenimentului internațional CONNECTOR, iar această experiență m-a recomandat pentru a deveni Ambasador Erasmus+. De-a lungul timpului, am recomandat programul, ceea ce fac și acum, numai că adaug și acest statut pe care îl am. Este modul prin care Agenția Națională (ANPCDEFP) își arată respectul față de munca noastră, care în majoritatea timpului, este neremunerată.
M.N.: – La ce proiecte te mai gândești acum?
L.V.: -Din 2019 până acum am implementat trei proiecte, iar al patrulea este în desfășurare. Dar știu sigur că nu mă opresc. Împreună cu două colege, încercăm să deslușim Proiectul Jean Monnet pentru școli. Voluntariat fac pentru că asta sînt eu, iar dacă apare o oportunitate pentru instituția în care lucrez, sînt interesată. Îmi doresc ca de avantajele proiectelor Erasmus+ să beneficieze cât mai mulți colegi și elevi deoarece prin ele își pot dezvolta competențe profesionale și personale. Totodată, orice ban adus la bugetul școlii este necesar. Până acum, din proiectele pe care le-am implementat, am cumpărat cărți și alte materiale necesare bunului mers al școlii: lucruri mici, puține, dar care fac diferența. Și, cine știe?, poate felul meu de-a fi va fi molipsitor și vor apărea și alți scriitori de proiecte.