„Bastardul”, un film despre acceptare și iubire
Intrată în cinematografele românești la finele lunii iunie, producția daneză „Bastardul/The Promised Land” (2023) este ceea ce și-a propus să fie: un minunat film de artă.
Un căpitan de armată, retras la pensie după 25 de ani, își pune la bătaie toate economiile pentru-a îmbânzi ținutul sălbatic al Iutlandei (peninsulă daneză situată la nord de Germania care desparte Marea Nordului de Marea Baltică). Ambiția lui este aceea de a fi înnobilat de Regele Christian al VII-lea care le-a promis un titlu regal celor care vor cultiva câmpia din peninsulă.
Căpitanul Ludvig Kahlen (Mads Mikkelsen) are o idee genială: să cultive cartofi în acest ținut neprietenos. Ajuns acolo, el va tocmi muncitori zilieri, alungați ulterior de baronul Frederik de Shienkel (Simon Bennebjerg), un psihopat parvenit, găunos, sadic și pervers. Conflictul dintre cei doi se declanșează nu atât din dorința baronului de a-și însuși niște pământuri regale neroditoare, ci din obsesia sa de dominare asupra supușilor, de invincibilitate față de adversari și parteneri.
Critica de specialitate a comparat pelicula „Bastardul” cu un western nordic în care, pe rând, muncitori danezi, bandiți, coloniști germani, încearcă să îmblânzească natura sub îndrumarea unui vizionar; s-a scris despre film că este o dramă plină de pasiune și eroism.
Din punctul meu de vedere, „Bastardul” este un film despre acceptare și iubire, în care personajul neîmblânzit și dur Ludvig Kahlen ajunge să le îndrăgească pe micuța Anmai Mus (Melina Hagberg), o fetiță răpită din șatră de tâlharii care bântuie țara și pe Ann Barbara (Amanda Collin), văduva unui șerb ucis în mod sălbatic de baron după fuga cuplului pe pământul lucrat de Kahlen.
În câmpia străbătută de vânturi și ploi puternice, de ierni friguroase, atacată sistematic de oamenii tocmiți de baronul de Shienkel, iubirea se ascunde în pământul înghețat și iese la suprafață primăvara sub forma unui lăstar firav de cartofi. Nu întâmplător, planta este descoperită de fetiță: sentimentele ei pure și filiale pentru ursuzul militar și devotata lui slujnică aduc bucurie și noroc, îmblânzesc inimile și natura, infirmă superstițiile oamenilor needucați.
Iubirea este soluția pe care cineastul danez Nikolaj Arcel le-o oferă privitorilor. Căpitanul Ludvig Kahlen o va crește singur pe Anmai Mus și din iubire o va lăsa să plece pe drumul vieții ei cu tânărul muncitor sezonier venit să le repare locuința; din iubire va renunța la tot: titlu regal, casă, pământuri. Va deveni un proscris după ce o va răpi dintr-un convoi pe Ann Barbara, condamnată pe viață pentru uciderea lui de Schienkel.
Scenariul inspirat de bestsellerul Căpitanul și Ann Barbara (Ida Jessen) a fost scris de regizor împreună cu Anders Thomas Jensen. Imaginile spectaculoase coordonate de Rasmus Videbæk par inspirate de pânzele pictorilor Simon Malgo (1745-1983) și Christian August Lorenzen (1749-1828).
Din păcate, „Bastradul”, bine primit de critică și pasionații de filme istorice, multipremiat și nominalizat, nu face săli pline și în România. Deja știm de ce.