Anunțuri și reclame de altădată (I)

Acum 100 de ani, în cotidianul „Universul”, oamenii se grăbeau să dea anunțuri. Feluritele texte, chiar dacă scurte, spun o poveste despre locuitorii Capitalei și preocupările lor. Unii caută briliante, alții parteneri de viață sau locuri de muncă. În spatele fiecărui anunț stă speranța de-a reuși:

„Domnișoară scriind bine având cunoștințe de limba franceză germană dorește post de funcționară”

„Madamă ungară caut post ca bucătăreasă perfectă la o casă mare. Adresa Calea Rahovei 178 Loco la Madam Hofman vorbește românește.”

„Sas căsătorit din Transilvania caut post ca magaziner sau contabil. Adresa Mich. Schoppel București, strada Vespasian 46.”

„Bucovinean absolvent de liceu german și curs comercial caută orice serviciu la orice întreprindere particulară, Negrusz București str Aristia No 19.”

„Vin țuică drojdie direct de la producător cumpăr cantitate mare și mică Oferte căsuța poștală 441 București”

„Bijuterii briliante aur cumpără Sussmann, Bulevardul Brătianu 3 etaj. Acordă dreptul răscumpărării”

„Pianine cumpărăm Frații Podlowsky, Victoriei visavis de Biserica Albă Veniți personal”   

Poate vă întrebați de ce sintaxa frazei e ciudată (curat Caragiale!), de ce  în anunțuri apar cuvinte inventate (visavis), de ce nimeni nu s-a ostenit să pună semne de punctuație. Explicațiile sînt simple: acum 100 de ani, doar presa scrisă era regină, iar oamenii dădeau anunțurile contracost în spațiile special dedicate. La 4 lei cuvântul, o virgulă, un punct, un semn de exclamare erau prea scumpe pentru buzunarele cetățenilor. Așa că textele de-atunci, esențiale pentru viața ori cariera cuiva ne provoacă azi mici zâmbete.