Astérix & Obélix, Regatul de Mijloc (2023)

Vizionarea celui de-al cincilea lungmetraj al francizei Astérix & Obélix, Regatul de Mijloc (2023) este o modalitate plăcută prin care-am petrecut, printre altele, în week-endul trecut.

Am constatat că, după Astérix & Obélix contra lui Cezar (1999), Astérix & Obélix: Misiune Cleopatra (2002), Astérix la Jocurile Olimpice (2008) și Astérix & Obélix- În slujba Majestății Sale (2012), noua ecranizare a îndrăgitelor benzi desenate create de desenatorul Albert Uderzo (1927-2020) și scenaristul René Goscinny (1926-1977) abundă în ironii la adresa societății de azi: nu mai putem trăi fără istericale, fățărnicii, relații bazate pe interes, obiective aducătoare de profit și, desigur, narcisism. Autișticreați de utilizarea excesivă a rețelelor sociale (în film, sub forma unor porumbei călători), vedetele netalentate, trădătorii și cârcotașii de serviciu mi-au stârnit amuzamentul și comparația instinctivă cu persoane mai mult sau mai puțin trecătoare prin viața mea.

Scenariul din Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc pare a fi construit după butada: „Femeia te ridică, femeia te coboară.” Asta deoarece puținele personaje feminine au nu doar caractere bine definite, ci sînt determinante pentru acțiunea binecunoscuților eroi din satul galez

 fictiv, un sat care nu are nume pentru că autorii seriei au considerat personajele și întâmplările ca fiind reprezentative pentru caracterul și spiritul francez.

Această versiune cinematografică din 2023 respectă multe scene-tip din benzile desenate ale celor doi geniali creatori: cum primește ghete în cap sau pește stricat, Assurancetourix, afonul cântăreț al satului, masa câmpenească de la finalul aventurilor, tăria de caracter a soției primarului galez sau nelipsitul dialog dintre Obélix și potaia lui de mici dimensiuni, Idéfix.

Se văd pe ecran sinceritatea și veselia cu care-au interpretat actorii, spre bucuria lor și-a noastră, chiar dacă opiniile criticilor și-ale cinefililor sînt împărțite.