Examene și dueluri din 1926

Pe 7 februarie 1926, Cercul profesorilor secundari din învățământul românesc atrăgea atenția asupra slabelor rezultate obținute la bacalaureat. Printr-o adresă-raport trimisă oficialilor din Ministerul Instrucțiunii Publice (n.r., Ministerul Educației) și publicată de ziarul “Universul”, aceștia identificau diverse cauze pentru care elevii nu treceau examenul de maturitate:

“… la foarte multe licee, după o muncă de opt ani, absolvenții n-au putut traduce în limba franceză, nici 2-3 rânduri dintre cele mai elementare, aceeași dureroasă constatare la limba latină și același dezastruos rezultat la învățământul istoriei, geografiei, fizicei, chimiei, la care elevii dovedeau că sînt nu cu lacuna câtorva capitole făcute după programa analitică, ci cu desăvârșire, nepregătiți și neorientați în chestiunile cele mai elementare! Și, pentru ca tabloul să fie mai probant, elevii acelorași – sau altor – licee declarau că nu citiseră nimic din scriitorii români cei mai cunoscuți(…)”. Aceste constatări explică, desigur, mult mai aproape de adevăr, de ce avem 3000 de căzuți la examenele de bacalaureat și de ce, la această cifră, trebuiesc adăugați încă jumătate din candidații admiși, adică toți cei admiși, la limită, “din sila și mila comisiiunilor”.

Cercul profesorilor secundari atrage atenția autorităților că multe licee funcționează cu suplinitori, iar clasele ating 60-70 de elevi.”

În aceeași adresă oficială, autorii ei aduceau în atenție salariile mici din învățământ.

Aveți senzația că s-a schimbat ceva? Daaaa. Cu siguranță, clasele nu mai depășesc 40 de elevi. După o sută de ani e un progres remarcabil.

Și ar mai fi o diferență: în 1926, doi copii s-au luat la ceartă pentru o carte, iar disputa a fost tranșată printr-un duel cu revolvere. Simplu și elegant…